La o concluzie generală am ajuns de când tot umblu cu taxiul: despre taximetrişti nu se pot face... generalizări. Taximetria e ca un recipient în care se adună oameni de toate condiţiile sociale, cu gusturi diferite, cu preocupări diferite, cu niveluri de studii diferite. Poate de aceea e şi frumos să “te dai” cu taxiul: niciodată nu vei şti peste cine vei nimeri. Vorba filmului: “Life is like a box of chocolate, you never know what you’ll get”.
Doar săptămâna aceasta am avut parte de două surprize.
Marţi am chemat un taxi şi l-am rugat pe domnul de la volan să mă ducă la cofetăria din centru. E una singură acolo, mare şi lată, o ştiu toţi copiii care au ajuns la diversificarea hranei.
-Din Centrul Vechi, nu?, mă întreabă.
-Nu, din centrul nou. Nu ştiţi unde e cofetăria?
De fapt, eu trebuia să ajung la galeria de artă, care e la câţiva metri mai încolo. Dar maşinile nu pot opri în faţa galeriei, plus că mi s-a întâmplat de nenumărate ori să cer unor taximetrişti să mă ducă la un muzeu anume, iar ei să nu ştie unde se află acesta. Aşa că m-am gândit că dacă asupra muzeelor planează misterul, probabil că galeriile de artă sunt cu totul în ceaţă.
-Ba da, ştiu, mi-a răspuns. Dar s-a mutat în Centrul Vechi, în spatele magazinului Central.
-Serios?!, zic, gândindu-mă de câtă vreme nu am mai ajuns prin centru, că mi-au luat-o evenimentele înainte. Şi ce e acum în locul cofetăriei?
-Un salon de jocuri de noroc.
Am fost la galerie, am plecat după vreo oră, am pornit spre casă pe jos şi am trecut pe lângă cofetărie. Prăjiturile erau la locul lor, niciun salon de jocuri în zonă. Mister total. Nu l-am dezlegat nici până azi.
Azi am fost la cumpărături, la supermarket. Pisoiul meu a rămas fără nisip, aşa că am cumpărat pentru o lună. Asta înseamnă doi saci de câte 10 kilograme. Am chemat un taxi, nu aveam cum să-i duc pe jos până acasă. A venit un domn mai în vârstă, care se indigna din cauză că şoferii nu respectă regulile de circulaţie. M-a dus până în faţa scării blocului, mi-a spus că pot deschide portiera, căci nu vine nicio maşină, a deschis portbagajul, a luat sacii de acolo şi i-a dus până în scară. Fără să-l rog, fără măcar să mă întrebe ceva. Şi nu cred că cei 0,7 lei pe care îi lăsasem bacşiş au făcut vreo diferenţă. Pur şi simplu, domnul voia să mă ajute cu sacii aceia grei.
Mi-a înseninat ziua.
vineri, 24 august 2018
marți, 7 august 2018
Taxiuri şi pisici
Boala animalului tău de companie poate fi, de multe ori, o provocare. Dacă situaţia e urgentă şi dacă nu ai maşină personală, va trebui să te descurci. Cel mai probabil, pentru a ajunge la medicul veterinar vei chema un taxi.
Dacă nu eşti suficient de inspirat încât să îi spui dispecerei că ai un animal pe care vrei să îl transporţi, fii pregătit pentru orice. O cunoştinţă de-a mea a vrut să îşi ducă pisica cu taxiul şi a fost rugată să se dea jos din maşină. Asta, deşi pisica era închisă într-o cutie specială de transport. Da, chiar există şi oameni care nu suportă pisicile. Uitându-te pe Facebook la câte like-uri adună pozele cu pisici, parcă nu îţi vine să crezi asta, nu?
Categoric, atunci când vrei să transporţi un animal, trebuie să precizezi asta la telefon. Dispecera va avea grijă să îţi trimită pe cineva care, cel puţin, nu urăşte animalele de companie. Dacă ai o cutie specială pentru transport, ar trebui să nu apară probleme. Deşi mi s-a întâmplat ca un taximetrist să îmi vâre cutia cu motanul în portbagaj. Pentru un om care îşi iubeşte animalul de companie, a sili patrupedul să călătorească în portbagaj este un sacrilegiu!
În urmă cu nişte ani aveam un câine, un labrador foarte cuminte şi drăgăstos. Odată a trebuit să îl duc la veterinar. I-am pus garda şi lesa (fără botniţă) şi am sunat la firma de taxiuri, cerându-i dispecerei să îmi trimită pe cineva care iubeşte câinii. A venit un domn în vârstă, care s-a purtat foarte frumos cu labradoriţa mea. Se vedea că îi plac animalele. I-am luat numărul de mobil şi, de câte ori a trebuit să mai călătoresc prin oraş cu câinele meu, îl sunam direct pe el.
Nu ştiu ce se fac cei care deţin câini de talie mare ori din rase considerate agresive. Bănuiesc că lor le e mai greu să se deplaseze cu taxiul. Probabil îşi cumpără un 4X4. Cert e că, atunci când eşti supărat şi stresat de boala animalului tău, ultimul lucru de care ai nevoie este ca un taximetrist să se poarte urât cu el. Sau cu tine. Aşa că nicio măsură de precauţie nu este excedentară. De multe ori, însă, o comunicare bună rezolvă orice problemă.
V-am spus lucrurile acestea pentru că e bine să le ştiţi. Pentru orice eventualitate. Dar eu vă urez ca animalul vostru să nu se îmbolnăvească niciodată şi să nu aibă nevoie să călătorească cu taxiul. Doar dacă - ştiu eu? - doriţi să îi arătaţi oraşul, aşa, din goana maşinii.
Călătorie plăcută!
Dacă nu eşti suficient de inspirat încât să îi spui dispecerei că ai un animal pe care vrei să îl transporţi, fii pregătit pentru orice. O cunoştinţă de-a mea a vrut să îşi ducă pisica cu taxiul şi a fost rugată să se dea jos din maşină. Asta, deşi pisica era închisă într-o cutie specială de transport. Da, chiar există şi oameni care nu suportă pisicile. Uitându-te pe Facebook la câte like-uri adună pozele cu pisici, parcă nu îţi vine să crezi asta, nu?
Categoric, atunci când vrei să transporţi un animal, trebuie să precizezi asta la telefon. Dispecera va avea grijă să îţi trimită pe cineva care, cel puţin, nu urăşte animalele de companie. Dacă ai o cutie specială pentru transport, ar trebui să nu apară probleme. Deşi mi s-a întâmplat ca un taximetrist să îmi vâre cutia cu motanul în portbagaj. Pentru un om care îşi iubeşte animalul de companie, a sili patrupedul să călătorească în portbagaj este un sacrilegiu!
În urmă cu nişte ani aveam un câine, un labrador foarte cuminte şi drăgăstos. Odată a trebuit să îl duc la veterinar. I-am pus garda şi lesa (fără botniţă) şi am sunat la firma de taxiuri, cerându-i dispecerei să îmi trimită pe cineva care iubeşte câinii. A venit un domn în vârstă, care s-a purtat foarte frumos cu labradoriţa mea. Se vedea că îi plac animalele. I-am luat numărul de mobil şi, de câte ori a trebuit să mai călătoresc prin oraş cu câinele meu, îl sunam direct pe el.
Nu ştiu ce se fac cei care deţin câini de talie mare ori din rase considerate agresive. Bănuiesc că lor le e mai greu să se deplaseze cu taxiul. Probabil îşi cumpără un 4X4. Cert e că, atunci când eşti supărat şi stresat de boala animalului tău, ultimul lucru de care ai nevoie este ca un taximetrist să se poarte urât cu el. Sau cu tine. Aşa că nicio măsură de precauţie nu este excedentară. De multe ori, însă, o comunicare bună rezolvă orice problemă.
V-am spus lucrurile acestea pentru că e bine să le ştiţi. Pentru orice eventualitate. Dar eu vă urez ca animalul vostru să nu se îmbolnăvească niciodată şi să nu aibă nevoie să călătorească cu taxiul. Doar dacă - ştiu eu? - doriţi să îi arătaţi oraşul, aşa, din goana maşinii.
Călătorie plăcută!
vineri, 20 iulie 2018
Două coduri CAEN
Nu e vorba că n-aş şti ce să fac cu banii. De fapt, sunt mai degrabă sărac. Nu e nici vorba că aş fi un bun şofer. De fapt, n-am avut niciodată permis. Sunt doar un om cu idei. De fapt, nu m-ar deranja ca cineva să îmi ofere bani pentru ideile mele, deşi asta nu s-a întâmplat niciodată.
Mi-ar plăcea să fiu patron. Dar cui nu i-ar plăcea? Ei, dar nu orice fel de patron. Aş vrea să am o firmă de taximetrie şi divertisment. Ciar aşa, cu două coduri CAEN. Taximetrie, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb cu taxiul, să am un şofer la dispoziţie căruia să-i pot spune, pe un ton de şef: ia-o la stânga, ia-o la drepta, mergi mai repede, urmăreşte maşina aia. De fapt, ultima propoziţie nu am rostit-o niciodată, dar în filme cam aşa se întâmplă. Aş combina taximetria cu diversitmentul pentru că, deşi îmi place să merg cu taxiul, de multe ori am fost dezamăgit. Am întâlnit taximetrişti fără chef de vorbă şi fără pic de haz, total nepotriviţi pentru o astfel de meserie. Eu cred că taximetrişti ar trebui să fie doar persoanele sociabile, eventual cele cu studii de psihologie. Şi actorii. Da, actorii – de fapt aici voiam să ajung.
Când o să am firma mea, voi angaja ca taximetrişti doar actori. Voi amenaja fiecare maşină, în interior, conform unei anumite teme, şi şoferul va fi îmbrăcat şi el potrivit cu această temă. Temele ar putea fi luate din filme, filme cunoscute, care să le declanşeze clienţilor amintiri. Spre exemplu, un taxi ar putea fi amenajat ca un colţ de cabaret, cu tapiţerie roşie, pene şi paiete, iar taximetrista – neaprat o ea – ar putea fi îmbrăcată într-o rochie neagră, simplă, ca Edith Piaf. O altă maşină ar putea face referiri la muzica de pian şi la sculpturile antice, iar taximetristul – neapărat un el – ar purta o cămaşă de bluejeans şi bermde roşii, la fel ca Oliver din „Call Me By Your Name”. Oaltă maşină ar putea face referire la filmul clasic “Taxi Driver”, ar fi neapărat un taximetru galben, iar şogerul ar trebui să semene cu Robert De Niro. În fine, posibilităţile sunt nenumărate. Pentru mai mult succes, aş putea chiar să cer sugestii din partea publicului, iar pe cele mai bune să le transpun în realitate.
Este o idee cu totul originală, nimeni nu s-a gândit la asta până acum. Ideea e că oamenii nu iau taxiul doar din grabă sau pentru că au de parcurs distanţe lungi, ci o fac şi pentru a avea experienţe. Pentru a cunoaşte oameni noi şi pentru a asculta poveşti de viaţă. Iar firma mea le va oferi astfel de experienţe inedite, de neuitat şi pe care vor dori să le repete.
Bun, eu v-am spus ideea mea, acum cine sare cu banul?
Mi-ar plăcea să fiu patron. Dar cui nu i-ar plăcea? Ei, dar nu orice fel de patron. Aş vrea să am o firmă de taximetrie şi divertisment. Ciar aşa, cu două coduri CAEN. Taximetrie, pentru că întotdeauna mi-a plăcut să mă plimb cu taxiul, să am un şofer la dispoziţie căruia să-i pot spune, pe un ton de şef: ia-o la stânga, ia-o la drepta, mergi mai repede, urmăreşte maşina aia. De fapt, ultima propoziţie nu am rostit-o niciodată, dar în filme cam aşa se întâmplă. Aş combina taximetria cu diversitmentul pentru că, deşi îmi place să merg cu taxiul, de multe ori am fost dezamăgit. Am întâlnit taximetrişti fără chef de vorbă şi fără pic de haz, total nepotriviţi pentru o astfel de meserie. Eu cred că taximetrişti ar trebui să fie doar persoanele sociabile, eventual cele cu studii de psihologie. Şi actorii. Da, actorii – de fapt aici voiam să ajung.
Când o să am firma mea, voi angaja ca taximetrişti doar actori. Voi amenaja fiecare maşină, în interior, conform unei anumite teme, şi şoferul va fi îmbrăcat şi el potrivit cu această temă. Temele ar putea fi luate din filme, filme cunoscute, care să le declanşeze clienţilor amintiri. Spre exemplu, un taxi ar putea fi amenajat ca un colţ de cabaret, cu tapiţerie roşie, pene şi paiete, iar taximetrista – neaprat o ea – ar putea fi îmbrăcată într-o rochie neagră, simplă, ca Edith Piaf. O altă maşină ar putea face referiri la muzica de pian şi la sculpturile antice, iar taximetristul – neapărat un el – ar purta o cămaşă de bluejeans şi bermde roşii, la fel ca Oliver din „Call Me By Your Name”. Oaltă maşină ar putea face referire la filmul clasic “Taxi Driver”, ar fi neapărat un taximetru galben, iar şogerul ar trebui să semene cu Robert De Niro. În fine, posibilităţile sunt nenumărate. Pentru mai mult succes, aş putea chiar să cer sugestii din partea publicului, iar pe cele mai bune să le transpun în realitate.
Este o idee cu totul originală, nimeni nu s-a gândit la asta până acum. Ideea e că oamenii nu iau taxiul doar din grabă sau pentru că au de parcurs distanţe lungi, ci o fac şi pentru a avea experienţe. Pentru a cunoaşte oameni noi şi pentru a asculta poveşti de viaţă. Iar firma mea le va oferi astfel de experienţe inedite, de neuitat şi pe care vor dori să le repete.
Bun, eu v-am spus ideea mea, acum cine sare cu banul?
joi, 19 iulie 2018
Reclama: Coffee To Go Pellini verde proaspat macinata in magazinele Andana Pan din Baia Mare
Va recomandam sa incercati cafeaua Pellini Verde, proaspat macinata in magazinele Andana Pan.
Diverse sortimente: cafea espresso, cafea cu lapte, Cafea Latte Macchiato sau Cappuccino, in pahare de hartie cartonata si capac pentru ca de cele mai multe ori o cafea buna la drum este tot ce ai nevoie.
Preturi extrem de accesibile si o calitate peste asteptari. Trebuie incercat.
Diverse sortimente: cafea espresso, cafea cu lapte, Cafea Latte Macchiato sau Cappuccino, in pahare de hartie cartonata si capac pentru ca de cele mai multe ori o cafea buna la drum este tot ce ai nevoie.
Preturi extrem de accesibile si o calitate peste asteptari. Trebuie incercat.
marți, 17 iulie 2018
Mica Ţiganiadă la volan
Am mai spus-o, îmi place să circul cu taxiul. Şi o fac destul de des. Uneori mi se întâmlă să am experienţe mai puţin fericite, sau poate doar sâcâitoare, şi atunci uit cât de fain este să mergi cu taxiul. Dar apoi, ca din senin, apare câte un taximetrist simpatic, şi totul revine la normal.
La urma urmei, în asta constă farmecul mersului cu taxiul. Maşina e tot maşină, nimic special, dar sarea şi piperul e taximetristul însuşi. Şi surpriza aceea, faptul că nu ştii niciodată peste cine nimereşti, minutele acelea când încerci să îl descoperi pe cel de lângă tine, chiar şi doar analizându-i firele de păr de pe ceafă şi poza din legitimaţia agătată de oglindă. Dar nu, nu e doar atât. Semne sunt infinite. Mirosul maşinii, curăţenia, brizbrizurile de pe bord, postul de radio pe care îl ascultă, hainele cu care e îmbrăcat, şi, desigur, felul în care poartă (sau nu) o conversaţie.
Ultima dată am comandat un taxi prin telefon. Când am urcat, am văzut că era un om relativ în vârstă, un bărbat slăbuţ şi cam cărunt. În maşină se auzea cântând trupa Phoenix. De cum am urcat, m-a întrebat dacă mă deranjează muzica. Pe moment nu mi-am dat seama că atunci aş fi putut să-i frâng inima, spunându-i că nu-mi place ce ascultă. Din fericire, asta nici nu mi-a trecut prin cap, Phoenix fiind una dintre trupele preferate ale tinereţii mele, chiar dacă membrii ei sunt din generaţia părinţilor mei.
La început, cânta doar CD-ul. Pe urmă a început Mica Ţiganiadă, iar taximetristul a devenit tot mai agitat. Cânta mai întâi doar câte un cuvânt, două. Apoi, a început să cânte refrenul în întregime. Se vedea clar că uitase de prezenţa mea în spatele lui şi că se simţea excelent. Zâmbeam.
Când am ajuns la destinaţie, şi-a cerut scuze. I-am spus că nu e cazul şi că şi mie îmi place Phoenix. “Mă bucur că ştiţi versurile”, am adăugat. “Toate le ştiu”, a exclamat imediat, şi s-a întors spre mine. Atunci i-am văzut pentru prima oară chipul.
M-am simţit ca şi cum aş fi făcut parte dintr-o organizaţie secretă şi, netam, nesam, aş fi întâlnit un coleg. Un coleg despre a cărui existenţă nu ştiusem nimic. Chiar dacă eu nu mai ascult Phoenix, pentru că i-am ascultat prea mult într-o anumită perioadă, sunt recunoscătoare când cei de lângă mine aleg muzica bună în locul pieselor cu trei note repetate la infinit sau a celor despre bani, valoare şi duşmani. Întâlnirea cu taximetristul meloman m-a binedispus şi mi-a dat optimism. Şi mi-a întârit convingerea că taximetria este cea mai eclectică ocupaţie din lume, adunând la un loc oameni dintre cei mai diferiţi şi chiar incompatibili.
La urma urmei, în asta constă farmecul mersului cu taxiul. Maşina e tot maşină, nimic special, dar sarea şi piperul e taximetristul însuşi. Şi surpriza aceea, faptul că nu ştii niciodată peste cine nimereşti, minutele acelea când încerci să îl descoperi pe cel de lângă tine, chiar şi doar analizându-i firele de păr de pe ceafă şi poza din legitimaţia agătată de oglindă. Dar nu, nu e doar atât. Semne sunt infinite. Mirosul maşinii, curăţenia, brizbrizurile de pe bord, postul de radio pe care îl ascultă, hainele cu care e îmbrăcat, şi, desigur, felul în care poartă (sau nu) o conversaţie.
Ultima dată am comandat un taxi prin telefon. Când am urcat, am văzut că era un om relativ în vârstă, un bărbat slăbuţ şi cam cărunt. În maşină se auzea cântând trupa Phoenix. De cum am urcat, m-a întrebat dacă mă deranjează muzica. Pe moment nu mi-am dat seama că atunci aş fi putut să-i frâng inima, spunându-i că nu-mi place ce ascultă. Din fericire, asta nici nu mi-a trecut prin cap, Phoenix fiind una dintre trupele preferate ale tinereţii mele, chiar dacă membrii ei sunt din generaţia părinţilor mei.
La început, cânta doar CD-ul. Pe urmă a început Mica Ţiganiadă, iar taximetristul a devenit tot mai agitat. Cânta mai întâi doar câte un cuvânt, două. Apoi, a început să cânte refrenul în întregime. Se vedea clar că uitase de prezenţa mea în spatele lui şi că se simţea excelent. Zâmbeam.
Când am ajuns la destinaţie, şi-a cerut scuze. I-am spus că nu e cazul şi că şi mie îmi place Phoenix. “Mă bucur că ştiţi versurile”, am adăugat. “Toate le ştiu”, a exclamat imediat, şi s-a întors spre mine. Atunci i-am văzut pentru prima oară chipul.
M-am simţit ca şi cum aş fi făcut parte dintr-o organizaţie secretă şi, netam, nesam, aş fi întâlnit un coleg. Un coleg despre a cărui existenţă nu ştiusem nimic. Chiar dacă eu nu mai ascult Phoenix, pentru că i-am ascultat prea mult într-o anumită perioadă, sunt recunoscătoare când cei de lângă mine aleg muzica bună în locul pieselor cu trei note repetate la infinit sau a celor despre bani, valoare şi duşmani. Întâlnirea cu taximetristul meloman m-a binedispus şi mi-a dat optimism. Şi mi-a întârit convingerea că taximetria este cea mai eclectică ocupaţie din lume, adunând la un loc oameni dintre cei mai diferiţi şi chiar incompatibili.
vineri, 13 iulie 2018
Taximetristul - detectiv
Există un anumit gen de taximetrişti pe care doar întâmplarea i-a adus în această ipostază. Ei ar putea foarte bine să fie detectivi.
Au toate calităţile pentru această profesie. De cum te văd, încă dinainte de a te urca în maşina lor, îţi studiază mersul, direcţia din care vii, felul în care eşti îmbrăcat, geanta pe care o porţi. Apoi, după ce soarta te-a făcut să alegi acel taximetru, şi nu un altul oarecare, te afli sub puterea lor.
Taximetristul din această categorie va încerca, prin orice mijloace, să îţi afle trecutul, prezentul şi viitorul. Şi, în momentul în care vei părăsi taxiul, el va şti câte ceva din toate astea. Unele lucruri le va afla, altele le va ghici, altele le va presupune. Dar asta nici nu mai contează. Taximetristul îşi va fi făcut deja un profil al tău, care va sta, îndosariat frumos, într-una dintre frumoasele lui circumvoluţiuni.
Spre exemplu, dacă ai intrat în taxi venind dinspre mall, şi i te-ai plâns taximetristului că ai fost neinspirată punându-ţi ochelarii de soare într-o zi noroasă, dar vei motiva asta prin faptul că ai lucrat opt ore închisă într-o clădire şi nu ai văzut ce vreme era afară, taimetristul va trage, deja, o concluzie. Şi te va întreba, netam nesam, dacă sunt mulţi clienţi. La mall, desigur, unde el a presupus deja că tu lucrezi.
Dacă vei merge spre casă împreună cu un prieten şi veţi vorbi între voi despre apropiatul concediu, este foarte posibil ca taximetristul să te întrebe, în modul cel mai direct, dacă pleci în străinătate, unde şi cât ai dat pe bilet. Poate că tu nu vei dori să dai toate aceste amănunte unui străin, dar aici deja viitorul tău profil din dosar va depinde strict de abilitatea ta de a te eschiva. Poţi, de exemplu, să spui: “Nu, de fapt vorbeam despre altceva”, într-o manieră cât de cât elegantă. Nu se recomandă replici acide precum “Nu e treaba dumneavoastră, domnule!” sau “Mai lasă-mă dumneata în pace şi vezi-ţi de condus!”. Astfel de ieşiri necontrolate pot strica atmosfera din taximetru şi vor duce, invariabil, la clasarea profilului dumneavoastră în cel mai întunecat şi indezirabil colţ al minţii taximetristului.
Desigur, este posibil ca şi tu să fii, la rândul tău, o persoană sociabilă, curioasă în sensul bun al cuvântului şi foarte, foarte drăguţă. În acest caz, conversaţia va curge lin, cu întrebări şi răspunsuri de ambele părţi, şi cu siguranţă cele câteva minute ale cursei vi se vor părea amândurora insuficiente. La finalul lor, însă, vor exista două profiluri bine conturate, fiecare în dosarul său, fiecare în cea mai frumoasă circumvoluţiune a creierului celuilalt.
Au toate calităţile pentru această profesie. De cum te văd, încă dinainte de a te urca în maşina lor, îţi studiază mersul, direcţia din care vii, felul în care eşti îmbrăcat, geanta pe care o porţi. Apoi, după ce soarta te-a făcut să alegi acel taximetru, şi nu un altul oarecare, te afli sub puterea lor.
Taximetristul din această categorie va încerca, prin orice mijloace, să îţi afle trecutul, prezentul şi viitorul. Şi, în momentul în care vei părăsi taxiul, el va şti câte ceva din toate astea. Unele lucruri le va afla, altele le va ghici, altele le va presupune. Dar asta nici nu mai contează. Taximetristul îşi va fi făcut deja un profil al tău, care va sta, îndosariat frumos, într-una dintre frumoasele lui circumvoluţiuni.
Spre exemplu, dacă ai intrat în taxi venind dinspre mall, şi i te-ai plâns taximetristului că ai fost neinspirată punându-ţi ochelarii de soare într-o zi noroasă, dar vei motiva asta prin faptul că ai lucrat opt ore închisă într-o clădire şi nu ai văzut ce vreme era afară, taimetristul va trage, deja, o concluzie. Şi te va întreba, netam nesam, dacă sunt mulţi clienţi. La mall, desigur, unde el a presupus deja că tu lucrezi.
Dacă vei merge spre casă împreună cu un prieten şi veţi vorbi între voi despre apropiatul concediu, este foarte posibil ca taximetristul să te întrebe, în modul cel mai direct, dacă pleci în străinătate, unde şi cât ai dat pe bilet. Poate că tu nu vei dori să dai toate aceste amănunte unui străin, dar aici deja viitorul tău profil din dosar va depinde strict de abilitatea ta de a te eschiva. Poţi, de exemplu, să spui: “Nu, de fapt vorbeam despre altceva”, într-o manieră cât de cât elegantă. Nu se recomandă replici acide precum “Nu e treaba dumneavoastră, domnule!” sau “Mai lasă-mă dumneata în pace şi vezi-ţi de condus!”. Astfel de ieşiri necontrolate pot strica atmosfera din taximetru şi vor duce, invariabil, la clasarea profilului dumneavoastră în cel mai întunecat şi indezirabil colţ al minţii taximetristului.
Desigur, este posibil ca şi tu să fii, la rândul tău, o persoană sociabilă, curioasă în sensul bun al cuvântului şi foarte, foarte drăguţă. În acest caz, conversaţia va curge lin, cu întrebări şi răspunsuri de ambele părţi, şi cu siguranţă cele câteva minute ale cursei vi se vor părea amândurora insuficiente. La finalul lor, însă, vor exista două profiluri bine conturate, fiecare în dosarul său, fiecare în cea mai frumoasă circumvoluţiune a creierului celuilalt.
miercuri, 11 iulie 2018
Top cele mai ciudate lucruri uitate intr-un taxi
Ti s-a intamplat macar o data sa te grabesti cand cobori dintr-un taxi in incercarea de a ajunge la timp la destinatie, uitandu-ti portofelul, geanta sau telefonul pe bancheta din spate. Insa ai putea, oare, sa iti uiti, spre exemplu, copilul? Aparent, este posibil, potrivit aplicatiei australiene de taxi ingogo.
Continuarea articolului, aici: http://www.feminis.ro/top-cele-mai-ciudate-lucruri-uitate-intr-un-taxi_41146.html
Iata un top al celor mai ciudate 10 lucruri pe care le-ar putea uita cineva intr-un taxi:
1. Un bebelus
2. Dinti falsi
3. Animale vii (gaini, rate, broaste, caini)
4. Animale gonflabile
5. Rezultatele unor analize pentru depistarea BTS
6. Lenjerie intima
7. Cenusa de la incinerare
8. Un cort
9. Documente confidentiale de la locul de munca
10. Raci fierti
Care este cel mai ciudat lucru pe care tu l-ai uitat intr-un taxi?
De cate ori ati reusit sa vi le recuperati?
Continuarea articolului, aici: http://www.feminis.ro/top-cele-mai-ciudate-lucruri-uitate-intr-un-taxi_41146.html
Iata un top al celor mai ciudate 10 lucruri pe care le-ar putea uita cineva intr-un taxi:
1. Un bebelus
2. Dinti falsi
3. Animale vii (gaini, rate, broaste, caini)
4. Animale gonflabile
5. Rezultatele unor analize pentru depistarea BTS
6. Lenjerie intima
7. Cenusa de la incinerare
8. Un cort
9. Documente confidentiale de la locul de munca
10. Raci fierti
Care este cel mai ciudat lucru pe care tu l-ai uitat intr-un taxi?
De cate ori ati reusit sa vi le recuperati?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)