vineri, 6 aprilie 2018

Geopolitica din taxi, cu accentul corect

Între taximetriştii din Bucureşti şi cei din Washington nu sunt mari diferenţe. Şi unii, şi alţii sunt vorbăreţi cu o doză de umor deprimant, taie cu aceeaşi încredere linia continuă, iar lumina roşie a semaforului e o convenţie universal aleatorie.

Continuarea articolului, aici: http://adevarul.ro/international/statele-unite/geopolitica-taxi-accentul-corect-1_5744484d5ab6550cb83efd4f/index.html

Poate că cei din Washington au o atitudine mai calmă, mai împăcată cu condiţiile existenţei, mai chill, ca să fim precişi. Dar după cinci curse suficient de lungi, e posibil ca într-o călătorie între Otopeni şi Marriot să auzi o engleză mai cursivă decât într-una dintre Georgetown şi Capitol Hill. La oglinda retrovizoare are atârnat un crucifix. După primul indicator de cedează trecerea, se ceartă cu un şofer care mergea în paralel. Nimic original, în fond. Mă studiază în timp ce eu studiez crucifixul.

luni, 5 martie 2018

Taxi-uri si in orasul Cavnic, Maramures?

Primăria Cavnic a demarat pe siteurile de socializare un sondaj de opinie legat de înființarea unei firme de taxi în oraș. Opinia căvnicarilor, susţine administraţia locală, contează în luarea unei decizii referitoare la acest subiect, de aceea, căvnicarii erau îndemnaţi să voteze în număr cât mai mare.
Aşa cum era şi normal, părerile au fost împărţite. Unii au considerat că sunt lucruri mult mai importante de făcut în Cavnic, cum ar fi străzile şi trotuarele, iar alţii sunt de acord ca în Cavnic să existe câteva maşini de taxi.

De unde această idee? Ne spune primarul Vladimir Petruţ: ”Având în vedere că orașul are o lungime de aproximativ 11 km , am analizat și o astfel de posibilitate. Dacă ar fi rentabilă afacerea? Depinde, de cine ar administra o astfel de afacere. Eu cred că ar fi clienţi pentru acest gen de serviciu. E normal să facem consultare publică. După cum ați observat au votat până acum peste 300 de persoane în mai puțin de 15 ore. Aşa că e foarte bine’.

‘Da, ar fi foarte bine pentru transport. De multe ori nu ai cu ce merge la Baia Mare, trebuie sa stai de multe ori la ocazii, asa ai un taxi. Ar fi foarte bine’, spune Lioara. Andrei continuă: ‘Este în alte ţări un serviciu similar taxi. Se numește uber taxi, singura diferență fiind că cei care vor să șofeze obțin o autorizație de la primărie prin care ei plătesc taxe la guvern, dar au voie să facă taxi cu mașina lor personală și fără nici o modificare la mașină.

Asta ar fi un beneficiu pentru oricine sa aibă o a două sursă de venit, mai ales că e un meserie mai de sezon’. ‘Unii câteodată mai bine ar lua un taxi când sunt în vacanță decât să conducă beat. Sunt turiști care ar vrea un taxi din centru până la pârtie. Sunt oameni care sunt in gașcă şi s-ar despărti de grup, să meargă la un restaurant anume. Dacă o pui așa te gândești la toată lumea, la toate punctele de vedere. Dacă te gândești numai la perspectiva ta individuală, apoi nooo asta e…’, adaugă Andrei D.
Cristi continuă: ‘Dar dacă ar fi câteva mașini de taxi, de ce credeți că nu ar mai avea loc un PECO, izolarea blocurilor sau drumurile? Ce are una cu alta? Iar în al doilea rând, presupun că studiul este informativ, nu primăria dorește să angajeze șoferi de taxi, ci, probabil, o firmă are vreun interes. La o întrebare banală s-au adus toate în discuție! Mai rămâne doar să vorbim și de încălzirea globală’.

Conform recensământului efectuat în 2011, populaţia oraşului Cavnic din Maramures se ridică la 4.976 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.205 locuitori. Potrivit Wikipedia, majoritatea locuitorilor sunt români (81,67%), cu o minoritate de maghiari (14,05%). Pentru 3,46% din populaţie, apartenenţa etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocşi (74,66%), dar există şi minorităţi de romano-catolici (14,93%) şi reformaţi (1,89%). Pentru 3,9% din populaţie, nu este cunoscută apartenenţa confesională.

Articol scris de Dragoş HOJDA pentru Axa News BaiaMare

duminică, 4 martie 2018

Mall-ul ca axis mundi

N-am prea mers cu taxiul în ultimul timp. Trebuia să fac economii, aşa că am renunţat la una dintre plăcerile mele de zi cu zi. Aveam amintiri frumoase despre mersul cu taxiul, unele haioase, altele bune de povestit, aşa că m-am bucurat când s-a ivit o situaţie care, practic, mă forţa să mă deplasez cu o astfel de maşină. S-a întâmplat săptămâna trecută.

Am sunat la firma la serviciile căreia apelez de obicei. A venit un domn pe la 60 de ani, cu o maşină albă. I-am spus că vreau să ajung la universitate, pe Victor Babeş. Când a început să îmi pună întrebări pentru a se lămuri pe unde vine asta, am ştiut că voi avea o zi proastă. Cum să fii nu taximetrist, ci simplu cetăţean al Băii Mari şi să nu ştii unde e universitatea?

Nu i-am reproşat şoferului, dar eram revoltată. I-am spus că universitatea e în spatele mall-ului şi atunci şi-a amintit. Mall-ul este, nu-i aşa, o instituţie reprezentativă a Băii Mari.

Mi-am amintit de numeroasele ocazii când luam taxiul pentru a ajunge la unul dintre muzee. Mulţi taximetrişti confundă Muzeul de Etnografie cu Muzeul de Istorie, iar de Muzeul de Artă nici n-au auzit. Într-un oraş în care instituţiile de cultură sunt numărabile pe degete, o astfel de realitate este mai mult decât tristă. Ea arată nu numai faptul că acele persoane, care întâmplător conduc un taximetru, nu au fost niciodată interesate să treacă pragul unui muzeu, dar şi că nu au avut (aproape) niciodată clienţi care să le ceară să îi ducă spre astfel de destinaţii.

Dar de ce mă mir, când cifrele de anul trecut arată că doar 2,8% dintre români citesc măcar o carte pe lună? Şi când 42% din populaţie suferă de analfabetism funcţional, neînţelegând sensul unui text citit? (Sursa cifrelor, aici: http://stiri.tvr.ro/romanii-citesc-cel-mai-putin-dintre-europeni--nouta--ile-salonului-international-bookfest_818058.html#view ).

Nu mă mai mir de nimic. Nu mă mai mir nici când văd rezultatele alegerilor, nici când constat că ţara merge, din toate punctele de vedere, în jos. Nu mă mai mir, aşadar, nici când citesc că România se situează pe locul al doilea, după Siria, în privinţa numărului de emigranţi. Când în ţara ta nu te mai simţi acasă, e firesc să îţi cauţi un cuib altundeva. Chiar dacă în ţara ta nu e război. Ba e, dar e un altfel de război. Războiul celor de la vârf cu propriul popor. Un război pervers, din care nu avem cum să ieşim învingători, atâta timp cât în centrul preocupărilor noastre se află mall-ul, iar universitatea, biblioteca şi muzeele le găsim pe hartă doar raportându-ne la el. Un război din care scapă cine poate.

miercuri, 21 februarie 2018

Oraşul din lume în care mergi cu taxiul aproape gratis. Pe ce loc este Bucureştiul în top

Cu toţii am trecut prin situaţii în care stăteam pe bancheta din spate a unui taxi şi ne-am întrebat câţi bani vom plăti pentru cursă atunci când vom ajunge la destinaţie. Acest lucru este valabil în special atunci când suntem într-o ţară străină. Potrivit unui index, am aflat care este topul oraşelor cu cele mai ieftine servicii de taxi per kilometru, iar Bucureştiul se află printre ele.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16684030-orasul-din-lume-in-care-mergi-cu-taxiul-aproape-gratis-pe-ce-loc-este-bucurestiul-in-top

În topul celor mai scumpe tarife la taxi se numără oraşele Berlin, Tokyo şi Geneva.

1. Zurich – Elveţia – 4.41 euro
2. Geneva – Elveţia – 2.82 euro
3. Tokyo – Japonia – 2.47 euro

joi, 15 februarie 2018

Cu taxiul, de Sfântul Valentin - Ziua indragostitilor

De Valentine’s Day, m-am gândit să îi fac iubitului meu un cadou deosebit. Ideea mi-a venit când am avut cea mai recentă ceartă. Eu i-am spus că e un dobitoc, el mi-a zis că sunt proastă. Nu e prima oară când mă cataloghează astfel, şi m-am surprins uneori analizându-mi cu răceală faptele şi vorbele, în speranţa că mă voi lămuri odată definitiv cu privire la capacităţile mele intelectuale. Nesiguranţa mă supără cel mai tare.

De obicei, iubitul meu uită când e aniversarea noastră. Când îi aduc eu aminte, sărbătorim cu sex. Când îi spun că nu mai suntem la prima întâlnire şi că sexul nu îmi mai ajunge, se duce la supermarket şi îmi cumpără un set de cratiţe. Ca să-i fac lui de mâncare.

Aşa că m-am hotărât să îi arăt iubitului meu ce înseamnă un cadou frumos. Un cadou de suflet. De Sfântul Valentin, o să sun la firma de taxi şi o să comand cea mai nouă şi cea mai frumoasă maşină. Ne vom sui amândoi pe bancheta din spate, ne vom ţine de mână şi vom admira oraşul.

Iubitul meu se plânge mereu că mă port cu el ca şi cum ar fi şoferul meu personal. Du-mă la piaţă, du-mă la mall, adu-mă acasă de la coafor ş.a.m.d. Aşa că vreau să îi arăt cum e să te plimbi cu maşina fără niciun stress. El a un şofer pasional, se enervează şi înjură la fiecare depăşire neregulamentară pe care o vede în trafic, la fiecare viraj fără semnalizare, la orice depăşire nesimţită a vitezei legale. Pe când ajunge la destinaţie, e fiert. Nu cred că ar fi pentru el bucurie mai mare decât să vadă cum altcineva în locul lui se enervează şi înjură participanţii la trafic.

O să-i spun taximeristului să facă înconjurul oraşului, să ne ducă prin centru şi pe la periferie, pe la serviciul meu şi al iubitului meu, pe strada unde locuieşte mama şi unde stau socrii, pe la piaţă, pe la mall şi pe la coafor. Vom reface împreună traseele zilnice, vom retrăi, dar în mod diferit, momentele prin care am trecut amândoi, bucuriile şi certurile, mângâierile şi sudalmele, palmele peste faţă şi săruturile disperate. Vom regăsi pasiunea primelor zile şi vom clădi fundaţia relaţiei viitoare. Va fi un nou început.

Iar când taximetristul va opri în faţa blocului nostru şi pe ceas se va afişa suma de plătit, când iubitul meu va începe să ţipe ceva legat de câte lăzi de bere ar fi putut bea de banii aceia, îl voi face să coboare din taxi şi eu voi pleca mai departe, pe străzile pe care le-am străbătut împreună de atâtea ori, şi unde el mi-a spus că sunt proastă, iar eu i-am răspuns că e un dobitoc.

luni, 5 februarie 2018

Dubai-ul a testat cu succes primul taxi autonom zburător. Va revoluţiona transportul urban

Guvenul din Dubai a declarat că testarea unui Volocopter (un taxi-dronă zburător) a fost un succes. Oficialii plănuiesc să construiască un sistem de taximetrie asemănător Uber-ului în Emiratele Arabe.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16745001-dubai-ul-a-testat-cu-succes-primul-taxi-autonom-zburator-va-revolutiona-transportul-urban

Dubai doreşte să devină centrul inovaţiilor tehnologice, conform Futurism. Recent, specialiştii arabi au testat primul taxi zburător din lume. Aeronava autonomă a fost dezvoltată de compania germană Volocopter. Testul ce s-a finalizat cu succes a fost realizat în cadrul unei ceremonii adresate prinţului din Dubai Hamdan bin Mohammed.

Volocopterul este un vehicul cu două locuri şi 18 rotori care decolează şi aterizează în vertical. Vehiculul a fost creat pentru a zbura autonom timp de 30 de minute, fiind ideal pentru distanţele mici, urbane. Scopul proiectului este implementarea unui sistem de taxiuri prin intermediul căruia utilizatorii pot comanda un taxi zburător prin smartphone. Vehiculul este echipat cu mai multe sisteme de siguranţă în cazul în care se produc erori.

sâmbătă, 3 februarie 2018

A fi sau a nu fi taximetristă

Tot mai multe femei devin şoferi de taxi. Dacă în urmă cu câţiva ani în Baia Mare erau una, maxim două femei care aveau această ocupaţie, iar ziariştii le luau în colimator pentru interviuri, acum această ocupaţie pare să nu mai fie una exclusivistă. Femeile aspiră tot mai mult la ocupaţii care până nu demult păreau destinate exclusiv bărbaţilor şi asta e bine. E bine ca femeile să ştie că, atunci când îşi doresc o carieră, visurile pot deveni realitate, şi că nu le este interzis niciun domeniu. Chiar dacă, uneori, pentru a-şi atinge visul vor avea de muncit mai mult decât un bărbat.

Deunăzi, am văzut o fată de vreo douăzeci şi ceva de ani conducând un taxi. Era seară şi m-am gândit imediat ce protecţie o fi având tânăra în faţa pericolelor iminente unei astfel de ocupaţii. Vrând, nevrând, ca taximetrist lucrezi cu tot felul de oameni, de la businessmeni stilaţi, la persoane de cea mai joasă condiţie, uneori murdare, alteori violente şi, nu de puţine ori, având cantităţi semnificative de alcool la bord. O fi având în poşetă un spray paralizant, m-am gândit. Cam puţin, totuşi, pentru o tânără atât de firavă. N-aş vrea să fiu tatăl tinerei, m-am gândit pe urmă, imaginându-mi teama de a-mi lăsa fiica să profeseze o astfel de meserie în fiecare zi.

Astfel de femei sunt de admirat. Categoric, ele dau dovadă de curaj. Este de presupus că ele ştiu exact  ce riscuri îşi asumă atunci când urcă la volan. Este de presupus, de asemenea, că în timpul liber ele sunt femei obişnuite, care trăiesc în sânul familiei şi care îşi cresc copiii cât pot mai bine. Nu sunt, vreau să spun, nişte Wonder Women. Sunt persoane pe care un vis, sau o nevoie, sau ambele, le-au făcut să apuce pe acest drum, deloc uşor.

Sunt convins că marea majoritate a clienţilor le apreciază. Pentru prudenţa lor la volan, pentru prezenţa lor plăcută, pentru delicateţea lor. Sunt foarte curios cum le privesc colegii de breaslă: cu admiraţie, cu dispreţ, cu indiferenţă? Deşi trăim în secolul 21, sunt destui oameni care încă cred că şofatul nu este pentru femei. Că şoferiţele sunt un dezastru. Doamne fereşte să fie şi blonde! Dacă astfel de oameni întâlnesc o şoferiţă care le dă clasă, va fi catalogată, desigur, drept o excepţie.

Femeilor nu le rămâne decât să fie excepţii cât mai numeroase, pentru a nu mai “întări regula”, ci, din contră, pentru a-i demonstra falsitatea.