Mersul cu taxiul e o loterie

Nu-mi plac jocurile de noroc. Nu m-au atras niciodată pariurile, aşteptarea înfrigurată, nu am sperat că voi câştiga bani mulţi fără să fac aproape nimic şi nu am avut ambiţia de a fi cea mai iubită de Cel de Sus. Un singur joc de noroc îmi place: mersul cu taxiul. Da, nu râde, mersul cu taxiul este o loterie. Nu ştii niciodată cine se ascunde dincolo de geamurile fumurii. Taximetristul poate fi biletul tău spre rai sau, din contră, cel spre iad.

Primul lucru pe care îl fac când mă urc într-un taxi este să adulmec. Aerul din interiorul maşinii spune multe despre “administratorul” ei.

Cel mai mult mă tem de aerul acela stătut, cu un vag miros de transpiraţie şi cu o aromă inconfundabilă de jeg, de piele unsuroasă peste care săpunul nu a mai trecut de multă vreme. L-am întâlnit de câteva ori. În astfel de maşini nu ştii cum să intri, astfel încât să te atingi cât mai puţin de banchetă, căci nu se ştie ce germeni periculoşi zac pe tapiţerie.

Nu mai puţin groază îmi e de maşinile care miros excesiv a parfum. Recunosc că am o imaginaţie bogată, dar adevărul este că întotdeauna mă gândesc că parfumul acela ascunde ceva, poate izul cadavrului ascuns în portbagaj. Cadavrul clientului dinaintea mea, pe care criminalul deghizat în taximetrist tocmai vrea să îl ascundă în pădure.

Din ce în ce mai rare azi sunt maşinile care miros a tutun. Frica de lege îi face pe taximetriştii cei mai înrăiţi să fumeze afară, iar în interiorul maşinii pătrunde cel mult un firicel de fum, care îi dă clasă, un aer clasic de Humphrey Bogart, actorul care îi dădea fluturi în stomac bunicii.

Dar cel mai mult îmi place să mă urc într-un taximetru care are la volan o femeie. Nu mă pricep la şofat, nu ştiu cum conduc femeile, dar nu cred că femeile sunt, prin definiţie, conducători auto lipsiţi de talent. Ştiu că există studii care spun că şoferiţele ar fi mult mai prudente decât bărbaţii şi că provoacă mai puţine accidente. Iar ăsta e un lucru bun, nu? Oricum, maşinile femeilor sunt o plăcere. Mereu curate, dichisite, mirosind discret a parfum, fără urme de praf, fără tot soiul de nimicuri îngrămădite peste tot –  primitoare şi aerisite.

În plus, când o femeie e la volan, te simţi mai în siguranţă. Măcar, dacă eşti femeie, nu rişti să simţi cum privirile şoferului, în loc să fie atente la drum, se plimbă peste picioarele tale. Iar dacă eşti bărbat, e improbabil ca taximetrista să sară pe tine. (Eu, cel puţin, nu am auzit de astfel de cazuri). Când conduce o femeie, ai impresia că însăşi mama ta e la volan şi are grijă de tine. În acele momente, faptul că trebuie să plăteşti cursa nici nu mai contează.

Desigur, sunt multe alte lucruri care fac din mersul cu taxiul o loterie. Poţi să nimereşti peste un şofer care adoră jucăriile din pluş, şi după o cursă nu foarte lungă să ai tendinţa să îţi bălăngăni şi tu capul înainte şi înapoi, precum căţeii fixaţi pe bord. Sau să dai peste un taximetrist excesiv de credincios, de oglinda căruia atârnă o colecţie întreagă de cruciuliţe, iconiţe şi mătănii. Sau, din contră, să-ţi iasă în cale unul foarte slobod la gură, care înjură creativ la fiecare greşeală pe care o remarcă în comportamentul celorlalţi şoferi de pe stradă.

Un lucru pot să spun sigur: mersul cu taxiul nu e niciodată plictisitor.