Duduiau manelele într-un taxi din New York. Cine era la volan

Pentru mulţi dintre români, America rămâne doar un vis. Alţii însă au călcat pe tărâm american şi chiar s-au stabilit acolo. Totuşi, au luat cu ei şi obiceiurile din România.

Articolul complet şi video, aici: http://www.profm.ro/stiri/fun/viral/duduiau-manelele-intr-un-taxi-din-new-york-cine-era-la-volan-54113

Cum să începi noul an în forţă

Nimic nu e mai dezolant decât să te plimbi cu taxiul pe străzile Băii Mari în prima zi din an. Oraşul e mort, nicio maşină nu trece pe bulevardele care până în urmă cu o zi au fost supraaglomerate, nicio mişcare nu se ghiceşte la geamurile blocurilor. Taximetristul se încăpăţânează să tacă şi dispecera e morocănoasă. Dacă nu ai vedea, pe spaţiile verzi dintre blocuri, unul sau doi câini însoţiţi de stăpânii lor sictiriţi şi somnoroşi, ai zice că în Baia Mare a dat molima şi toţi locuitorii s-au transformat brusc în îngeri.

După ce tocmai ai traversat zgomotoasa, nebuna lună decembrie, liniştea bruscă îţi face urechile să ţiuie. Stomacul ţi-e prea plin, te doare capul pentru că ai amestecat băuturile şi ai febră musculară de la prea mult dans. Începi să regreţi tot ce ai făcut cu câteva ore în urmă şi te întrebi ce dracu’ ai văzut la femeia alături de care te-ai trezit de dimineaţă şi pe care ai uitat cum o cheamă.

Sau poate că, din contră, într-un gest de frondă, ai rămas peste noapte acasă, singur, te-ai uitat la filme până pe la miezul nopţii şi apoi te-ai culcat. Nu ai febră musculară, nu te doare stomacul şi nici capul, dar regreţi oricum ceea ce (n-)ai făcut. Anul a fost unul prost, nu prea aveai ce sărbători, dar se spune că ce faci în noaptea de Anul Nou vei face tot anul, şi tu nu vrei să dormi 365 de zile de acum încolo.

Din contră, vrei să profiţi de noul început şi să o iei de la capăt. Forţe proaspete, energie, gânduri pozitive, chef de muncă. Să-ţi iei un job nou, să înveţi o limbă străină, să citeşti mai mult, să vezi filmele premiate anul trecut, pe care nu ai avut timp să le vezi la timp, să-ţi găseşti o gagică nouă. Să faci pace cu vecinul de palier, deşi e un miliţian cretin, să o convingi pe mama să-şi facă analizele alea, să-l suni mai des pe frate-tău. Eşti atât de plin de elan, încât ai vrea să faci toate lucrurile acestea chiar acum şi deodată. Nu vrei decât să începi anul în forţă, să depui eforturi pentru a-ţi schimba destinul. La urma urmei, noi înşine ne conturăm soarta, nu?

Dar oraşul e mort. Dacă l-ai suna acum pe frate-tău, te-ar înjura de mamă. Dacă l-ai vizita pe vecinul, să faceţi pace, nu ai face decât să înrăutăţeşti lucrurile. Ca să înveţi japoneză ai nevoie de un manual, iar librăriile sunt închise. Şi de unde să iei acum o femeie cât de cât?

Aşa că te duci acasă, tragi draperiile, te bagi în pat şi adormi zâmbind, cu gândul la toate lucrurile măreţe pe care le vei face anul acesta.

Revelion la volan

Îi privesc cum aşteaptă, ore întregi, captivi în spaţiul acela strâmt, ca o cuşcă, privind prin parbriz la lumea care îşi trăieşte viaţa. Îi privesc cum stau acolo, în staţie, chiar şi de sărbători, când toată lumea merge în vizită la rude şi prieteni, bea un pahar şi se bucură. Îi privesc cum îşi petrec noaptea de Revelion în maşină, cu radioul drept companie, aşteptând să le bată în geam vreun client beat, care abia se reţine să nu vomite pe banchetă şi care nu mai ţine prea bine minte la ce adresă locuieşte.

Îi privesc şi îi admir.

Ei sunt taximetriştii.

Îi privesc şi nu înţeleg ce îi face să suporte atâtea. Atâtea frustrări, atâţia clienţi dificili, atâtea ore în care stau ţintuiţi în scaun. Şi mă gândesc, adesea, câtă tristeţe o fi în sufletul lor, şi cât de greu e uneori să îţi câştigi existenţa.

Ştiu că oamenii sunt de multe feluri. Unora ne place compania celorlalţi, alţii preferăm să fim singuri, cu gândurile noastre. Taximetriştii sunt exemple clare în acest sens. Unii intră în vorbă cu tine de cum te aşezi pe banchetă. Mai întâi, fac câteva afirmaţii despre vreme, în funcţie de situaţia zilei. Apoi, dacă li se pare că eşti simpatic, continuă cu alte subiecte. De exemplu, acum, de sărbători, se vorbeşte despre preţuri, despre brad, despre aglomeraţia din supermarketuri. Sincer, nu am înţeles-o pe Gabriela Firea când le-a interzis taximetriştilor să vorbească despre politică, religie şi sex cu clienţii. De când umblu cu taxiul – şi o fac destul de des – nu am avut niciodată vreun incident cu un taximetrist din pricina unui asemenea subiect. Sau, poate că taximetriştii bucureşteni ajungeau la aceste subiecte vorbind chiar despre doamna Firea, şi atunci nu mai e nimic de comentat. Revenind, voi spune că acest gen de taximetrişti ajung adesea să-ţi facă confesiuni, să-ţi vorbească despre animalele lor de companie sau despre copii, încât, după o cursă mai lungă, îţi pare rău că trebuie să ieşi din maşină şi să pui punct, astfel, conversaţiei.

Dar sunt şi taximetrişti taciturni, de la care nu auzi alte cuvinte în afară de salut şi de preţul cursei, la final. Mie îmi plac şi aceştia, pentru că eu însămi, atunci când merg cu maşina, am obiceiul să privesc peisajul şi să mă cufund în gânduri.

Îi admir pe taximetrişti atunci când maşina lor e curată, când sunt politicoşi şi când conduc bine. Când suportă traficul infernal al orelor de vârf fără să înjure, fără să încerce să fenteze, să ajungă neapărat în faţă, cu scuza că au un client pe care trebuie să-l mulţumească. Îi admir pe taximetrişti atunci când au bun-simţ şi când îşi fac bine meseria. La urma urmei, admir pe oricine are aceste două calităţi, indiferent de profesie.

“La mulţi ani!” taximetriştilor, şi drumuri bune!

Cum alegi o bicicletă în 3 paşi simpli

“Acest ghid de achiziționare este dedicat începătorilor, care nu sunt siguri de unde să pornească atunci când doresc să treacă la o bicicletă de calitate sau doresc să-și achiziționeze una nouă…”

Întregul articol, aici: https://www.freerider.ro/mag/cum-alegi-o-bicicleta-in-3-pasi-simpli-85026.html

1.Scopul

Mulți își doresc o bicicletă multifuncțională, care să fie eficientă atât în oraș cât și la munte. Din păcate, ca în orice alt domeniu, bun la toate este un termen ipotetic, căci în viața reala balanța avantajelor va fi întotdeauna trasă în jos de cea a dezavantajelor atunci când vine vorba despre un anume tip de activitate.
Așadar, trebuie să-ți pui întrebarea în felul următor: unde voi pedala mai des, la munte, prin păduri sau în oraș? Ce fel de trasee voi alege, unele mai dificile cu urcări și coborâri abrupte sau drumuri de pădure deniveltae?

Important pentru o bicicleta de munte:

-alege o bicicletă cu cadru din aluminiu, cele ieftine cu cadru din oțel (în general găsite în supermarket-uri) sunt doar o risipă de bani, timp și nervi (în momentul când ajungi cu ele la reparat).
-furcă cu amortizor funcțională (atunci când o cumperi, lasă-te pe ea și vezi dacă se comprimă și revine corespunzător), cu o cursă de minim 100mm. Bicicletele de până-n 2.000 de lei, nu au furci care să ofere performanțele așteptate, nici măcar pe cele minime, deci trebuie acceptate ca atare.
-alegerea după numărul de foi și de pinioane:
Dacă bicicleta are 8 pinioane, nu este tocmai potrivită pentru munte.
Dacă bicicleta are 9 pinioane, alege un angrenaj cu 3 foi.
Dacă bicicleta are 10 pinioane, alege un angrenaj cu 2 sau 3 foi.
Dacă bicicleta are 11 pinioane, alege un angrenaj cu 2 foi.
Dacă bicicleta are 12 pinioane, atunci aceasta va fi disponibilă cu o singură foaie, standard.
-frânele hidraulice pe disc: oferă o putere mai mare de frânare decât cele mecanice pe disc sau V-Brake-urile, transformându-le astfel în alegerea firească.
-full-suspension: dacă dorești o bicicletă care să fie dotată și cu amortizor pe spate, asigură-te că acesta funcționează cu cartuș de aer și nu cu arc. De regulă, bicicletele ieftine cu arc pe spate sunt puțin performante și foarte grele, făcând astfel achiziționarea unui hardtail mai logică.
-cu cât bicicleta este mai ușoară, cu atât îți va fi mai simplu să o folosești, indiferent dacă este vorba despre urcări, coborâri sau trasee virajate.

Important pentru o bicicleta de oras:

-cadrul poate fi din oțel sau aluminiu.
-poate avea un sistem de transmisie cu 2 sau 3 foi dar și unul single-speed (cu o foaie și un pinion – dar care te limitează în anumite situații).
-frânele pot fi de orice tip.
-greutatea nu este atât de importantă în cazul acestor biciclete, decât dacă trebuie să le cari la un etaj superior, pe scări.

2.Bugetul

Este cel care face diferența la capitolul performanțe, durabilitate și greutate. Ca în orice alt domeniu, cu cât o bicicletă este mai scumpă, cu atât are mai multe de oferit. Atenție însă, există producători de talie medie care oferă echipări similare pe bicicletele lor la prețuri mai rezonabile decât prodcătorii premium. Cel mai simplu este să compari înainte de achiziționare specificațiile bicicletei (sau să ne pui o întrebare pe forum), pentru a vedea care-i diferența de preț pentru o echipare similară. Dacă finisajele superioare și brand-ul constituie o prioritate pentru tine, atunci și mărcile de renume sunt de luat în calcul.

3.Dimensiunea

Este poate cea mai importantă caracteristică, deoarece va influența modul în care stai pe bicicletă. O bicicletă aleasă în dimensiunea corectă înseamnă ușurință la pedalat, dureri de spate inexistente (sau mult diminuate) pe distanțe lungi, control mai bun al direcției.

De unde cumpăr?

Este bine să eviți bicicletele din magazine care nu par specializate ci vând alături de biciclete, obiecte electrocasnice sau periuțe de dinți. De asemenea, este bine să eviți țepele care se mai dau în târguri uitându-te atent la bicicletă sau chiar pe site-uri gen OLX.ro (unde apar biciclete sub brand-uri mari, dar care-s doar niște biciclete cu stickere aplicate pe cadru). Eventual, poți lua pe cineva care se pricepe cu tine ca să înlături orice risc.

Recomandate sunt magazinele serioase de biciclete, cele specializate doar în vânzarea de biciclete, care pot oferi și consiliere la achiziționare. Desigur, nu toate au personal foarte bine instruit și pregătit, însă te poți interesa în cercul de prieteni pentru eventuale recomandări. Atitudinea unui vânzător de tipul “eu le știu pe toate, iar tu ești un nimeni” este din păcate o realitate în unele magazine românești, de aceea este bine să-ți îndrepți atenția către un vânzător care te tratează într-adevăr cu respect. Nu-ți pierde timpul cu astfel de personaje, în general poți să le ghicești atitudinea încă din momentul în care deschid gura pentru a te întreba ce dorești.

De asemenea, nu cumpăra biciclete furate. Aceastea nu au acte de proveniență, pot fi furate chiar din România, iar la un moment dat să te trezești obligat de a înapoia bicicleta proprietarului. De asemenea, acestea nu prezintă niciun fel de garanție pentru funcționalitate. Dacă te decizi să cumperi o bicicletă second hand, ar fi bine dacă ai obține și un act al bicicletei (garanție, factură, etc.).

Nu poti fi un taximetrist bun daca nu ai vazut "Taxi Driver"

Dacă aş putea, aş condiţiona eliberarea autorizaţiei de taxi de vizionarea filmului clasic „Taxi Driver”. Nu pentru că toţi taximetriştii seamănă cu Robert de Niro şi nici măcar pentru că ar fi toţi nişte inadaptaţi, ci pentru că filmul e o capodoperă. În plus, el poate fi urmărit online pe YouTube, e drept, fără traducere în română (https://www.youtube.com/watch?v=f3FfYmi6COU )

Robert de Niro e unul dintre actorii mei preferaţi. Nu doar că e un actor mare, cu două Oscaruri la activ şi care a jucat în filme imposibil de ignorat, dar şi pentru că are un farmec numai al lui, un stil inconfundabil de a juca şi de a-şi rosti replicile. Iar într-un clasament întocmit de WatchMojo.com, care a adunat laolaltă cele mai bune scene în care a jucat Robert de Niro, cea din „Taxi Driver”, în care personajul Travis Bickle se uită în oglidă şi întreabă repetitiv “You talkin’ to me?!” (https://www.youtube.com/watch?v=-QWL-FwX4t4 ) este cotată drept cea mai bună din top 10 (https://www.youtube.com/watch?v=jw_d63R4orY ).

Travis Bickle este un tânăr din New York, în anii ’70, suferind de insomnie şi care îşi ia un job ca taximetrist. Această slujbă de noapte într-un oraş mare şi pestriţ îl face să cunoască aspectele necurate, sordide ale vieţii. În acelaşi timp, se îndrăgosteşte de Betsy (Cybill Shepherd), însă nu reuşeşte să se apropie de ea, pentru că tânăra îl respinge. Travis începe, astfel, să simtă că nu se mai poate adapta lumii în care trăieşte şi are gânduri violente. Ele îi sunt accentuate când o cunoaşte pe Iris (Jodie Foster), o fată naivă, care a fugit de acasă pentru a se prostitua de dragul peştelui ei, Matthew „Sport” Higgins (Harvey Keitel). 

Regizorul Martin Scorsese, cu care Robert de Niro a colaborat mult de-a lungul carierei, nu se fereşte de scenele violente. Memorabil este şi momentul în care, după ce a împuşcat mai mulţi bărbaţi, Travis, rănit şi trântit pe canapea, fără să mai aibă gloanţe în pistol, dă ochii cu poliţistul şi, cu degetul îndreptat spre tâmplă, mimează că se sinucide, în timp ce de pe mână îi picură sângele. Zâmbetul lui stins din acea clipă nu poate fi imitat de nimeni.

Filmul trebuie văzut şi pentru a face o comparaţie. Toţi actorii pe care i-am enumerat erau, în 1976, când s-a filmat “Taxi Driver”, foarte tineri. Între timp, au ajuns nume de referinţă la Hollywood. E interesant de observat cum jucau la vârsta aceea fragedă şi, de ce nu, cum li s-a schimbat în timp înfăţişarea.

De aceea vă spun: dacă vreţi să fiţi taximetrişti buni, neapărat să vedeţi “Taxi Driver”. E un film de neratat.

Taximetristii care umfla preturile - fara aparat de marcat, de 10 ori mai mult

Cum era de aşteptat, după petrecerea de Revelion cei care au sperat să ajungă mai repede acasă au trecut prin coşmarul negocierilor cu taximetriştii.

Pentru o cursă de câţiva kilometri, mai toţi au cerut de la 50 de lei în sus, iar aparatul a fost doar un moft al clientului. Cum nu a avut cine să îi controleze, şoferii au făcut zi-noapte doar ce au vrut.

Orice discuţie cu taximetriştii în noaptea de Revelion a sunat ca o negociere. Tarifele au fost arbitrare, iar cei mai mulţi şoferi nu s-au atins de aparat de parcă ar purta ghinion.

Client: De Revelion nu se merge cu aparat?
Taximetrist: Exactly.
Client: Păi şi cât îmi luaţi până în Dristor?
Taximetrist: În Dristor, 30 de lei.
Client: E o cursă de 10 lei.
Taximetrist: Ştiu, drăguţa mea, dar e Revelionul. Voi aţi stat, aţi băut, aţi mâncat, v-aţi distrat, aţi dat din... burici şi noi nu am stat cu familiile noastre, noi am stat pe taxi să facem un ban. Pentru aia am ieşit. Şi dacă eu îţi pun ţie aparatul în ziua de Revelion, în seara de Revelion, aş fi cel mai prost.
Client: Păi şi vreţi să faceţi bani ilegal sau cum?
Taximetrist: Da, ilegal.

Din Centrul Istoric al Capitalei şi până la Dristor, aparatul ar fi arătat în mod normal în jur de 10 lei. 

De Anul Nou însă:
Taximetrist: 50 de lei face.
Client: Dar e cursa de 10, 15 lei maxim.
Taximetrist: Bine, îmi daţi 40 de lei.
Client: 40, tot e cam mult. Nu ştiu, de ce nu puneţi ceasul?
Taximetrist: Este noaptea de Revelion, domnişoară.

Din Centrul Istoric până în Militari:
Taximetrist: 40 de lei.
Client: Şi nu puneţi ceasul?
Taximetrist: Azi e liber.
Client: De ce?
Taximetrist: Nu ştiu ce are. Nu mai merge.
Client: În Militari?
Taximetrist: 50 de lei.
Client: Costa maximum 20.
Taximetrist: Eu nu vreau.

Orice discuţie despre legalitate a fost trecută la categoria mofturi ale clienţilor, iar taximetriştii s-au declarat insultaţi.

Taximetrist: E Revelionul. Şi azi faceţi figuri?
Client: Noi facem figuri?
Taximetrist: Şi astăzi să mergem pe aparat?
Client: Aşa se face, mergem pe aparat. Nu aşa e regulă? Scrie undeva că în noaptea de Revelion nu se pune aparatul pentru că se plăteşte mai scump?
Taximetrist: Da, scrie.
Client: Unde?
Taximetrist: Sună la dispecerat să vezi dacă poate să-mi facă ceva.

Şoferul are dreptate, Capitala a fost noaptea de Revelion un sat fără câini. Nimeni nu i-a pedepsit pentru că au refuzat clienţii.

Culmea, chiar înainte de Anul Nou, Primăria Capitalei a publicat un regulament care prevede amenzi de până la 500 de lei pentru astfel de incidente. Ce-i drept, pentru cei de la Uber sau Taxify care nu au licenţă, amenda este de până la 50 de mii de lei. Şi pentru şoferii care folosesc aplicaţii de comandă taxi, penalizarea este uriaşă.

Regulamentul este în dezbatere publică până pe 3 ianuarie.

Scandal cu taximetristi: Supărat că șoferul nu ar fi vrut să oprească să-l ia, deşi nu avea nicio comandă

Nu au lipsit nici scandalurile după petrecerile de Revelion.

În Bucureşti, imediat după miezul nopţii, un client a sărit în faţa unui taxi, supărat că şoferul nu ar fi vrut să oprească să îl ia. Taximetristul şi-a pierdut rapid răbdarea şi l-a purtat pe bărbat câţiva metri pe capotă.

Clientul ar fi sărit pur şi simplu în faţa maşinii, care circula pe Şoseaua Grozăveşti, spun martorii.

Taximetristul l-a ocolit iniţial şi a încetinit. Clientul l-a urmărit, a lovit geamul maşinii cu pumnul şi s-a lipit apoi de capotă, nervos că taximetristul nu voia să îl ducă în zona centrală a Capitalei, arată Digi24.

- Nu vrea să mă ducă! E pe verde! 
- Am comandă!
- Nu are nicio comandă şi vrea să ia 500 de mii de lei pe comandă.
- Eu am oprit pe mijlocul străzii, m-a luat pe maşină şi m-a dus câteva sute de metri!
- Mi s-a urcat pe botul maşinii, ia uitaţi-vă! 
- Du-te măi, băiatule, la psihiatrie! 
- Nu mă atinge! Între timp, scandalului s-au alăturat şi alţi taximetrişti. Iar clientul nu se dă dus din faţa maşinii, aşa că este plimbat în continuare pe capotă.
- Lasă-l mă nene să se ducă la comandă.
- Mă ameninţi? 
-Nu te ameninţă nimeni!
- O să stau în faţa maşinii până să mă calce, sau o să mă ducă până unde am treabă!

Cei doi erau la un pas să se ia la bătaie, după ce clientul a sunat la dispecerat să se plângă şi le-a spus dispecerilor că nu este violent.

„Cum nu eşti violent? Ai dat cu pumnii în maşină! Cum nu eşti violent, cum nu eşti violent, mă!”

Spiritele s-au calmat abia când a ajuns poliţia.

Discutie poliţist - client supărat:
- Dumneavoastră de ce v-aţi aruncat în faţa maşinii?
- Nu m-am aruncat! M-am pus! Uite aşa!
- Păi de ce în faţa maşinii? 
- Pentru că era verde şi el nu voia să oprească!

Atât taximetristul, cât şi clientul nervos au fost duşi la Secţia 22 pentru a da declaraţii.

Mersul cu taxiul e o loterie

Nu-mi plac jocurile de noroc. Nu m-au atras niciodată pariurile, aşteptarea înfrigurată, nu am sperat că voi câştiga bani mulţi fără să fac aproape nimic şi nu am avut ambiţia de a fi cea mai iubită de Cel de Sus. Un singur joc de noroc îmi place: mersul cu taxiul. Da, nu râde, mersul cu taxiul este o loterie. Nu ştii niciodată cine se ascunde dincolo de geamurile fumurii. Taximetristul poate fi biletul tău spre rai sau, din contră, cel spre iad.

Primul lucru pe care îl fac când mă urc într-un taxi este să adulmec. Aerul din interiorul maşinii spune multe despre “administratorul” ei.

Cel mai mult mă tem de aerul acela stătut, cu un vag miros de transpiraţie şi cu o aromă inconfundabilă de jeg, de piele unsuroasă peste care săpunul nu a mai trecut de multă vreme. L-am întâlnit de câteva ori. În astfel de maşini nu ştii cum să intri, astfel încât să te atingi cât mai puţin de banchetă, căci nu se ştie ce germeni periculoşi zac pe tapiţerie.

Nu mai puţin groază îmi e de maşinile care miros excesiv a parfum. Recunosc că am o imaginaţie bogată, dar adevărul este că întotdeauna mă gândesc că parfumul acela ascunde ceva, poate izul cadavrului ascuns în portbagaj. Cadavrul clientului dinaintea mea, pe care criminalul deghizat în taximetrist tocmai vrea să îl ascundă în pădure.

Din ce în ce mai rare azi sunt maşinile care miros a tutun. Frica de lege îi face pe taximetriştii cei mai înrăiţi să fumeze afară, iar în interiorul maşinii pătrunde cel mult un firicel de fum, care îi dă clasă, un aer clasic de Humphrey Bogart, actorul care îi dădea fluturi în stomac bunicii.

Dar cel mai mult îmi place să mă urc într-un taximetru care are la volan o femeie. Nu mă pricep la şofat, nu ştiu cum conduc femeile, dar nu cred că femeile sunt, prin definiţie, conducători auto lipsiţi de talent. Ştiu că există studii care spun că şoferiţele ar fi mult mai prudente decât bărbaţii şi că provoacă mai puţine accidente. Iar ăsta e un lucru bun, nu? Oricum, maşinile femeilor sunt o plăcere. Mereu curate, dichisite, mirosind discret a parfum, fără urme de praf, fără tot soiul de nimicuri îngrămădite peste tot –  primitoare şi aerisite.

În plus, când o femeie e la volan, te simţi mai în siguranţă. Măcar, dacă eşti femeie, nu rişti să simţi cum privirile şoferului, în loc să fie atente la drum, se plimbă peste picioarele tale. Iar dacă eşti bărbat, e improbabil ca taximetrista să sară pe tine. (Eu, cel puţin, nu am auzit de astfel de cazuri). Când conduce o femeie, ai impresia că însăşi mama ta e la volan şi are grijă de tine. În acele momente, faptul că trebuie să plăteşti cursa nici nu mai contează.

Desigur, sunt multe alte lucruri care fac din mersul cu taxiul o loterie. Poţi să nimereşti peste un şofer care adoră jucăriile din pluş, şi după o cursă nu foarte lungă să ai tendinţa să îţi bălăngăni şi tu capul înainte şi înapoi, precum căţeii fixaţi pe bord. Sau să dai peste un taximetrist excesiv de credincios, de oglinda căruia atârnă o colecţie întreagă de cruciuliţe, iconiţe şi mătănii. Sau, din contră, să-ţi iasă în cale unul foarte slobod la gură, care înjură creativ la fiecare greşeală pe care o remarcă în comportamentul celorlalţi şoferi de pe stradă.

Un lucru pot să spun sigur: mersul cu taxiul nu e niciodată plictisitor.