Oraşul din lume în care mergi cu taxiul aproape gratis. Pe ce loc este Bucureştiul în top

Cu toţii am trecut prin situaţii în care stăteam pe bancheta din spate a unui taxi şi ne-am întrebat câţi bani vom plăti pentru cursă atunci când vom ajunge la destinaţie. Acest lucru este valabil în special atunci când suntem într-o ţară străină. Potrivit unui index, am aflat care este topul oraşelor cu cele mai ieftine servicii de taxi per kilometru, iar Bucureştiul se află printre ele.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16684030-orasul-din-lume-in-care-mergi-cu-taxiul-aproape-gratis-pe-ce-loc-este-bucurestiul-in-top

În topul celor mai scumpe tarife la taxi se numără oraşele Berlin, Tokyo şi Geneva.

1. Zurich – Elveţia – 4.41 euro
2. Geneva – Elveţia – 2.82 euro
3. Tokyo – Japonia – 2.47 euro

Cu taxiul, de Sfântul Valentin - Ziua indragostitilor

De Valentine’s Day, m-am gândit să îi fac iubitului meu un cadou deosebit. Ideea mi-a venit când am avut cea mai recentă ceartă. Eu i-am spus că e un dobitoc, el mi-a zis că sunt proastă. Nu e prima oară când mă cataloghează astfel, şi m-am surprins uneori analizându-mi cu răceală faptele şi vorbele, în speranţa că mă voi lămuri odată definitiv cu privire la capacităţile mele intelectuale. Nesiguranţa mă supără cel mai tare.

De obicei, iubitul meu uită când e aniversarea noastră. Când îi aduc eu aminte, sărbătorim cu sex. Când îi spun că nu mai suntem la prima întâlnire şi că sexul nu îmi mai ajunge, se duce la supermarket şi îmi cumpără un set de cratiţe. Ca să-i fac lui de mâncare.

Aşa că m-am hotărât să îi arăt iubitului meu ce înseamnă un cadou frumos. Un cadou de suflet. De Sfântul Valentin, o să sun la firma de taxi şi o să comand cea mai nouă şi cea mai frumoasă maşină. Ne vom sui amândoi pe bancheta din spate, ne vom ţine de mână şi vom admira oraşul.

Iubitul meu se plânge mereu că mă port cu el ca şi cum ar fi şoferul meu personal. Du-mă la piaţă, du-mă la mall, adu-mă acasă de la coafor ş.a.m.d. Aşa că vreau să îi arăt cum e să te plimbi cu maşina fără niciun stress. El a un şofer pasional, se enervează şi înjură la fiecare depăşire neregulamentară pe care o vede în trafic, la fiecare viraj fără semnalizare, la orice depăşire nesimţită a vitezei legale. Pe când ajunge la destinaţie, e fiert. Nu cred că ar fi pentru el bucurie mai mare decât să vadă cum altcineva în locul lui se enervează şi înjură participanţii la trafic.

O să-i spun taximeristului să facă înconjurul oraşului, să ne ducă prin centru şi pe la periferie, pe la serviciul meu şi al iubitului meu, pe strada unde locuieşte mama şi unde stau socrii, pe la piaţă, pe la mall şi pe la coafor. Vom reface împreună traseele zilnice, vom retrăi, dar în mod diferit, momentele prin care am trecut amândoi, bucuriile şi certurile, mângâierile şi sudalmele, palmele peste faţă şi săruturile disperate. Vom regăsi pasiunea primelor zile şi vom clădi fundaţia relaţiei viitoare. Va fi un nou început.

Iar când taximetristul va opri în faţa blocului nostru şi pe ceas se va afişa suma de plătit, când iubitul meu va începe să ţipe ceva legat de câte lăzi de bere ar fi putut bea de banii aceia, îl voi face să coboare din taxi şi eu voi pleca mai departe, pe străzile pe care le-am străbătut împreună de atâtea ori, şi unde el mi-a spus că sunt proastă, iar eu i-am răspuns că e un dobitoc.

Dubai-ul a testat cu succes primul taxi autonom zburător. Va revoluţiona transportul urban

Guvenul din Dubai a declarat că testarea unui Volocopter (un taxi-dronă zburător) a fost un succes. Oficialii plănuiesc să construiască un sistem de taximetrie asemănător Uber-ului în Emiratele Arabe.

Articolul complet, aici: http://www.descopera.ro/dnews/16745001-dubai-ul-a-testat-cu-succes-primul-taxi-autonom-zburator-va-revolutiona-transportul-urban

Dubai doreşte să devină centrul inovaţiilor tehnologice, conform Futurism. Recent, specialiştii arabi au testat primul taxi zburător din lume. Aeronava autonomă a fost dezvoltată de compania germană Volocopter. Testul ce s-a finalizat cu succes a fost realizat în cadrul unei ceremonii adresate prinţului din Dubai Hamdan bin Mohammed.

Volocopterul este un vehicul cu două locuri şi 18 rotori care decolează şi aterizează în vertical. Vehiculul a fost creat pentru a zbura autonom timp de 30 de minute, fiind ideal pentru distanţele mici, urbane. Scopul proiectului este implementarea unui sistem de taxiuri prin intermediul căruia utilizatorii pot comanda un taxi zburător prin smartphone. Vehiculul este echipat cu mai multe sisteme de siguranţă în cazul în care se produc erori.

A fi sau a nu fi taximetristă

Tot mai multe femei devin şoferi de taxi. Dacă în urmă cu câţiva ani în Baia Mare erau una, maxim două femei care aveau această ocupaţie, iar ziariştii le luau în colimator pentru interviuri, acum această ocupaţie pare să nu mai fie una exclusivistă. Femeile aspiră tot mai mult la ocupaţii care până nu demult păreau destinate exclusiv bărbaţilor şi asta e bine. E bine ca femeile să ştie că, atunci când îşi doresc o carieră, visurile pot deveni realitate, şi că nu le este interzis niciun domeniu. Chiar dacă, uneori, pentru a-şi atinge visul vor avea de muncit mai mult decât un bărbat.

Deunăzi, am văzut o fată de vreo douăzeci şi ceva de ani conducând un taxi. Era seară şi m-am gândit imediat ce protecţie o fi având tânăra în faţa pericolelor iminente unei astfel de ocupaţii. Vrând, nevrând, ca taximetrist lucrezi cu tot felul de oameni, de la businessmeni stilaţi, la persoane de cea mai joasă condiţie, uneori murdare, alteori violente şi, nu de puţine ori, având cantităţi semnificative de alcool la bord. O fi având în poşetă un spray paralizant, m-am gândit. Cam puţin, totuşi, pentru o tânără atât de firavă. N-aş vrea să fiu tatăl tinerei, m-am gândit pe urmă, imaginându-mi teama de a-mi lăsa fiica să profeseze o astfel de meserie în fiecare zi.

Astfel de femei sunt de admirat. Categoric, ele dau dovadă de curaj. Este de presupus că ele ştiu exact  ce riscuri îşi asumă atunci când urcă la volan. Este de presupus, de asemenea, că în timpul liber ele sunt femei obişnuite, care trăiesc în sânul familiei şi care îşi cresc copiii cât pot mai bine. Nu sunt, vreau să spun, nişte Wonder Women. Sunt persoane pe care un vis, sau o nevoie, sau ambele, le-au făcut să apuce pe acest drum, deloc uşor.

Sunt convins că marea majoritate a clienţilor le apreciază. Pentru prudenţa lor la volan, pentru prezenţa lor plăcută, pentru delicateţea lor. Sunt foarte curios cum le privesc colegii de breaslă: cu admiraţie, cu dispreţ, cu indiferenţă? Deşi trăim în secolul 21, sunt destui oameni care încă cred că şofatul nu este pentru femei. Că şoferiţele sunt un dezastru. Doamne fereşte să fie şi blonde! Dacă astfel de oameni întâlnesc o şoferiţă care le dă clasă, va fi catalogată, desigur, drept o excepţie.

Femeilor nu le rămâne decât să fie excepţii cât mai numeroase, pentru a nu mai “întări regula”, ci, din contră, pentru a-i demonstra falsitatea. 

Duduiau manelele într-un taxi din New York. Cine era la volan

Pentru mulţi dintre români, America rămâne doar un vis. Alţii însă au călcat pe tărâm american şi chiar s-au stabilit acolo. Totuşi, au luat cu ei şi obiceiurile din România.

Articolul complet şi video, aici: http://www.profm.ro/stiri/fun/viral/duduiau-manelele-intr-un-taxi-din-new-york-cine-era-la-volan-54113

Cum să începi noul an în forţă

Nimic nu e mai dezolant decât să te plimbi cu taxiul pe străzile Băii Mari în prima zi din an. Oraşul e mort, nicio maşină nu trece pe bulevardele care până în urmă cu o zi au fost supraaglomerate, nicio mişcare nu se ghiceşte la geamurile blocurilor. Taximetristul se încăpăţânează să tacă şi dispecera e morocănoasă. Dacă nu ai vedea, pe spaţiile verzi dintre blocuri, unul sau doi câini însoţiţi de stăpânii lor sictiriţi şi somnoroşi, ai zice că în Baia Mare a dat molima şi toţi locuitorii s-au transformat brusc în îngeri.

După ce tocmai ai traversat zgomotoasa, nebuna lună decembrie, liniştea bruscă îţi face urechile să ţiuie. Stomacul ţi-e prea plin, te doare capul pentru că ai amestecat băuturile şi ai febră musculară de la prea mult dans. Începi să regreţi tot ce ai făcut cu câteva ore în urmă şi te întrebi ce dracu’ ai văzut la femeia alături de care te-ai trezit de dimineaţă şi pe care ai uitat cum o cheamă.

Sau poate că, din contră, într-un gest de frondă, ai rămas peste noapte acasă, singur, te-ai uitat la filme până pe la miezul nopţii şi apoi te-ai culcat. Nu ai febră musculară, nu te doare stomacul şi nici capul, dar regreţi oricum ceea ce (n-)ai făcut. Anul a fost unul prost, nu prea aveai ce sărbători, dar se spune că ce faci în noaptea de Anul Nou vei face tot anul, şi tu nu vrei să dormi 365 de zile de acum încolo.

Din contră, vrei să profiţi de noul început şi să o iei de la capăt. Forţe proaspete, energie, gânduri pozitive, chef de muncă. Să-ţi iei un job nou, să înveţi o limbă străină, să citeşti mai mult, să vezi filmele premiate anul trecut, pe care nu ai avut timp să le vezi la timp, să-ţi găseşti o gagică nouă. Să faci pace cu vecinul de palier, deşi e un miliţian cretin, să o convingi pe mama să-şi facă analizele alea, să-l suni mai des pe frate-tău. Eşti atât de plin de elan, încât ai vrea să faci toate lucrurile acestea chiar acum şi deodată. Nu vrei decât să începi anul în forţă, să depui eforturi pentru a-ţi schimba destinul. La urma urmei, noi înşine ne conturăm soarta, nu?

Dar oraşul e mort. Dacă l-ai suna acum pe frate-tău, te-ar înjura de mamă. Dacă l-ai vizita pe vecinul, să faceţi pace, nu ai face decât să înrăutăţeşti lucrurile. Ca să înveţi japoneză ai nevoie de un manual, iar librăriile sunt închise. Şi de unde să iei acum o femeie cât de cât?

Aşa că te duci acasă, tragi draperiile, te bagi în pat şi adormi zâmbind, cu gândul la toate lucrurile măreţe pe care le vei face anul acesta.

Revelion la volan

Îi privesc cum aşteaptă, ore întregi, captivi în spaţiul acela strâmt, ca o cuşcă, privind prin parbriz la lumea care îşi trăieşte viaţa. Îi privesc cum stau acolo, în staţie, chiar şi de sărbători, când toată lumea merge în vizită la rude şi prieteni, bea un pahar şi se bucură. Îi privesc cum îşi petrec noaptea de Revelion în maşină, cu radioul drept companie, aşteptând să le bată în geam vreun client beat, care abia se reţine să nu vomite pe banchetă şi care nu mai ţine prea bine minte la ce adresă locuieşte.

Îi privesc şi îi admir.

Ei sunt taximetriştii.

Îi privesc şi nu înţeleg ce îi face să suporte atâtea. Atâtea frustrări, atâţia clienţi dificili, atâtea ore în care stau ţintuiţi în scaun. Şi mă gândesc, adesea, câtă tristeţe o fi în sufletul lor, şi cât de greu e uneori să îţi câştigi existenţa.

Ştiu că oamenii sunt de multe feluri. Unora ne place compania celorlalţi, alţii preferăm să fim singuri, cu gândurile noastre. Taximetriştii sunt exemple clare în acest sens. Unii intră în vorbă cu tine de cum te aşezi pe banchetă. Mai întâi, fac câteva afirmaţii despre vreme, în funcţie de situaţia zilei. Apoi, dacă li se pare că eşti simpatic, continuă cu alte subiecte. De exemplu, acum, de sărbători, se vorbeşte despre preţuri, despre brad, despre aglomeraţia din supermarketuri. Sincer, nu am înţeles-o pe Gabriela Firea când le-a interzis taximetriştilor să vorbească despre politică, religie şi sex cu clienţii. De când umblu cu taxiul – şi o fac destul de des – nu am avut niciodată vreun incident cu un taximetrist din pricina unui asemenea subiect. Sau, poate că taximetriştii bucureşteni ajungeau la aceste subiecte vorbind chiar despre doamna Firea, şi atunci nu mai e nimic de comentat. Revenind, voi spune că acest gen de taximetrişti ajung adesea să-ţi facă confesiuni, să-ţi vorbească despre animalele lor de companie sau despre copii, încât, după o cursă mai lungă, îţi pare rău că trebuie să ieşi din maşină şi să pui punct, astfel, conversaţiei.

Dar sunt şi taximetrişti taciturni, de la care nu auzi alte cuvinte în afară de salut şi de preţul cursei, la final. Mie îmi plac şi aceştia, pentru că eu însămi, atunci când merg cu maşina, am obiceiul să privesc peisajul şi să mă cufund în gânduri.

Îi admir pe taximetrişti atunci când maşina lor e curată, când sunt politicoşi şi când conduc bine. Când suportă traficul infernal al orelor de vârf fără să înjure, fără să încerce să fenteze, să ajungă neapărat în faţă, cu scuza că au un client pe care trebuie să-l mulţumească. Îi admir pe taximetrişti atunci când au bun-simţ şi când îşi fac bine meseria. La urma urmei, admir pe oricine are aceste două calităţi, indiferent de profesie.

“La mulţi ani!” taximetriştilor, şi drumuri bune!